The Sabouter

Am terminat un titlu maret, un titlu demn de laude, un titlu la care zeci de oameni au lucrat luni de zile, un titlu la care s-a pus multe pasiune, care pe mine m-a impresionat.
Acel titlu este „The Saboteur”.

Jocul imbina elemente din Grand Theft Auto, Mafia si Assassin’s Creed, si sunt de parere ca o face foarte bine.
Atmosfera jocului este exceptionala, un open-world in Parisul anilor 40′ este ceva fantastic, iar muzica contribuie foarte mult la aceasta atmosfera.

Pe tot parcursul jocului vei intra in pielea lui Sean Devlin, un irlandez cu multe abilitati la volan si sub capota. Un personaj foarte original, este de asemenea uimitor cand vine vorba de catarare si manuirea armelor.
Povestea incepe cand el participa la o cursa in Germania, unde un oponent, Kurt Dierker, ii impusca cauciucul, suflandu-i victoria, si mai apoi, rapeste viata prietenului sau, Jules.

Sean va urmari sa-si razbune cu sange rece prietenul, practic tot jocul se invarte in jurul foametei de razbunare a lui , si cursa nebuna pe care o face pentru a si-o potoli.
Ajungand intr-un Paris ocupat de nazisti, ajuta la formarea unei rezistente, si incepe a lupta cu indarjire impotriva germanilor cum poate el mai bine, sabotand.
Gameplay-ul este destul de complex, dar misiunile in schimb, vor consta in mare parte in: „distruge aia”, „salveaza-l pe x”, „ia-i viata lui y”.
Arme tot mai puternicele pot fi cumparate de pe piata neagra in schimbul marfei de contrabanda. Practic, fara ultimele achizitii in materie de armament, Sean nu prea are sanse intr-o lupta directa impotriva nazistilor. Spre finalul jocului isi vor face aparitia asa-numitele „Terror Squad”, inamici extraordinari de puternici, bine instruiti si inarmati. Ei bine, daca nici astia nu va dau macar cele mai mici batai de cap, va salut.

Pe langa arme, personajul poate ucide nazistii in multe si diverse alte moduri, cum ar fi Stealth Kill sau Sucker Punch, cea din urma fiind preferata mea.
Un sistem bine gandit de camuflaj a fost introdus. Celor ce stiu sa se foloseasca cu cap de el le va oferi foarte multe avantaje.

Adesea, in luptele prea dificile, sau in situatiile in care Sean trebuie sa fuga, va avea nevoie de membrii rezistentei, care-i vor sari in ajutor cu oameni, fie livrandu-i asa-numita „getaway-car”. Masini din tot orasul pot fi colectionate si imbunatatite, mai apoi puse la munca in curse.
Grafic jocul se face remarcat doar prin faptul ca, la inceput, totul este alb-negru, iar in cartierele unde Sean lupta impotriva nazistilor, parizienii vor fi inspirati de actiunile sale, prin urmare orasul va capata treptat culoare.
Un oras, de altfel, extraordinar de frumos, cu multe locatii celebre de vizitat (asta, desigur, dupa ce-ati eradicat nazistii din preajma).
Cu siguranta, daca jocul nu era open-world, toata aceasta experienta si-ar fi pierdut farmecul.

Am mai citit comentarii cum ca controlul masinilor ar fi foarte prost, chiar „dezastruos”. Tind sa cred ca cei care afirma asta n-au destul experienta.
Pentru cei ce inca sustin si spun ca, controlul este de 2 bani, puneti mana pe Saints Row 2, sa vedeti ca se poate si control de „1 ban”.

Per total, mi s-a parut o experienta fantastica, o experienta care mi-a furat cam 15 ore din viata, dar nu regret.
Nu regret acele momente in care ma infiltram intr-o baza care roia de nazisti, iar peste cateva minute in spatele meu se aflau ruine arzand, printre zeci de cadravre pacatoase.
Chiar daca totul, pana la urma, se petrecea pe monitorul meu . .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: